Lipsa transparenței angajatorilor privind nivelurile de remunerare în cadrul organizațiilor este o sursă de adâncire a discriminării între femei și bărbați. Diferența de remunerare are un impact pe termen lung asupra calității vieții femeilor, asupra riscului lor de expunere la sărăcie și asupra decalajului persistent în materie de pensii, care este de aproximativ 25% în UE (date Eurostat din 2024: 11% diferența de remunerare dintre femei și bărbați în UE și 25% decalajul în materie de pensii în UE).

Prin Directiva (UE) 2023/970 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 de consolidare a aplicării principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare între bărbați și femei prin transparență salarială și mecanisme de asigurare a respectării legii, Uniunea Europeană a adoptat măsuri obligatorii pentru îmbunătățirea transparenței salariale și pentru a încuraja organizațiile (angajatorii) să își revizuiască structurile de remunerare astfel încât să asigure egalitatea de remunerare între bărbați și femei care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare și pentru a le permite victimelor discriminării să își exercite dreptul la egalitatea de remunerare.

Astfel, România trebuie să transpună în legislația națională măsurile cuprinse în Directiva (UE) 2023/970 până la data de 7 iunie 2026. Dacă România nu transpune o directivă europeană în termenul stabilit, Comisia Europeană poate declanșa procedura de infringement (constatarea neîndeplinirii obligațiilor).

Sindicatele au un rol important în aplicarea Directivei întrucât acestea oferă protecție angajaților și devin garant al aplicării principiului egalității de remunerare, principiu protejat prin Tratatele Uniunii Europene.

Directiva se aplică angajatorilor din sectorul public și din sectorul privat. Puncte cheie:

  1. Transparența salarială înainte de angajare:

– candidații au dreptul de a primi de la potențialul angajator informarea privind intervalul inițial de remunerare;
– angajatorul informează candidații despre clauzele relevante ale convenției colective de muncă aplicate în legătură cu postul respectiv;
– angajatorul nu solicită din partea candidaților informații cu privire la istoricul lor salarial în cursul raporturilor lor de muncă curente sau anterioare;
– angajatorii se asigură că anunțurile de posturi vacante și denumirile locurilor de muncă sunt neutre din punctul de vedere al sexului și că procesele de recrutare se derulează în mod nediscriminatoriu, astfel încât să nu submineze dreptul la egalitatea de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare („dreptul la egalitatea de remunerare”).

 2. Dreptul la informare:

– Angajații au dreptul de a solicita și a primi, în scris informații cu privire la propriul nivel de remunerare și la nivelurile medii de remunerare, defalcate în funcție de sex, pentru categoriile de lucrători care prestează aceeași muncă ca ei sau o muncă de aceeași valoare ca a lor *prin intermediul reprezentanților lucrătorilor/sindicatelor;

– Statele membre vor introduce măsuri de interzicere a clauzelor contractuale care limitează posibilitatea lucrătorilor de a divulga informații despre remunerația lor;

3. Raportarea privind diferențele de remunerare dintre lucrătorii de sex feminin și cei de sex masculin:

– Statele membre se asigură că angajatorii furnizează un set de informații privind organizația lor: diferența de remunerare / diferența de remunerare mediană între femei și bărbați; proporția dintre lucrătorii de sex feminin și cei de sex masculin care beneficiază de componente complementare sau variabile cât și alte informații legate de transparența salarială și prevăzute de lege.

Cum se preconizează raportarea angajatorilor?

– Angajatorii cu cel puțin 250 de lucrători furnizează, până la 7 iunie 2027și, ulterior, în fiecare an, informațiile prevăzute de actul normativ care urmează să armonizeze directiva;

– Angajatorii cu 150-249 de lucrători furnizează, până la 7 iunie 2027 și, ulterior, o dată la trei ani, informațiile referitoare la anul calendaristic precedent;

– Angajatorii cu 100-149 de lucrători furnizează, până la 7 iunie 2031și, ulterior, o dată la trei ani, informațiile referitoare la anul calendaristic precedent.

Statele membre nu împiedică angajatorii cu mai puțin de 100 de lucrători să comunice informațiile prevăzute de lege în mod voluntar. În temeiul dreptului intern, statele membre pot solicita angajatorilor cu mai puțin de 100 de lucrători să furnizeze informații privind remunerarea.

Validarea datelor și informațiilor din raportare revine angajatorului, acesta fiind condiționat de consultarea partenerilor sociali, care pot verifica metodologiile folosite în procesul de raportare.

România, la fel ca restul statelor membre UE, trebuie să armonizeze directiva în legislația națională până la data de 7 iunie 2026.