Astazi, Presedintele Romaniei a emis Decretul nr 240/2020 prin care prelungeste starea de urgenta pana pe 15 mai 2020. Nu isi facea cineva iluzii ca viata isi va reintra brusc in normal in timp ce numarul de persoane infectate cu COVID-19 creste. Restrictiile cu care deja ne-am obisnuit se mentin dar apar si reguli noi. Insa cele mai dezbatute aspecte din ultimele zile sunt somajul tehnic pentru bugetari si riscul unor diminuari bugetare. Declaratiile mediatice sunt destul de confuze. Nici jurnalistii nu au reusit sa elucideze care sunt intenttiile concrete si mai ales perspectivele, astfel incat Federatia PUBLISIND nu a avut un reper concret la care sa raporteze o pozitie asumata public.

Referitor la somajul tehnic pentru sistemul public, PUBLISIND a intrat in posesia unui proiect de OUG care a fost recunoscut, ca sa nu spunem asumat, la nivel informal, din zona politica. Proiectul a fost conceput si discutat intre partidele politice si intre membrii guvernului. Ideea somajului tehnic pentru bugetari este reala cel putin la nivel de intentie, acest lucru este clar. Am putut observa toti discutiile transmise in direct dintre Prim-ministrul Romaniei si Ministrul Muncii, pe aceasta tema. Referitor la eventuale decizii privind diminuari salariale similar celor practicate in anul 2010, nu exista nimic concret, nici intentie manifestata si nici vreun proiect. Totul se reduce la somajul tehnic despre care se discuta in mass-media dar nici acesta nu este confirmat ca proiect asumat de executiv.

Pe traseul de la intentie pana la fapta, somajul tehnic al bugetarilor s-a volatilizat din sfera deciziilor asumate de executivii liberali. Ministrul Finantelor Publice a declarat astazi ca nu exista un astfel de proiect in lucru, desi suntem toti de acord ca declaratia este ciudata si ca urmare a si fost ajustata, limitand inexistenta proiectului la nivelul MFP. In orice caz sunt evidente ezitarile in acest plan si speram ca inutilitatea evidenta a acestui demers va duce la renuntarea la idee. Mai sunt 30 de zile din starea de urgenta, interval de timp in care, doar salariatii din unitatile vizate ar trebui sa intre prin rotatie in aceasta forma de raport de munca urmand sa primeasca un salariu diminuat, fara afectarea vechimii. „Enorma” economie realizata la buget de guvernul liberal, s-ar obtine prin modificarea abuziva a Codul administrativ si a Legii-cadru privind salarizarea, pentru doar doua saptamani de efect, fara nicio estimare reala a situatiilor din teren si fara exceptii concrete, angajatorii numiti politic avand putere discretionara de care ar uza fara ezitare bulversand intregul sistem public pe termen nedeterminat.

Insa din cuprinsul proiectului observam ca nu toti bugetarii ar fi in risc de somaj tehnic daca proiectul ar fi fost adoptat, ci doar cei din unitatile in care activitatea este intrerupta sau suspendata. Prin aceasta conditionare esentiala, eliminam din start eventualitatea ca salariatii din sectorul asistenta sociala sa fie vizati de prevederile acestui proiect avand in vedere dispozitiile Ordonantei Militare 8/2020 care, in plus fata de faptul ca activitatea din DGASPC-uri nu poate fi intrerupta, obliga personalul sa se organizeze in doua ture care lucreaza la foc continuu, impunand reguli de izolare extrem de dure, fara  precedent in economie cu exceptia zonelor strategice din Romania.  Se stie insa ca la acest moment, in DGASPC-uri exista deja situatii in care s-a uzat de prevederile din legislatia muncii care permit suspendarea CIM (personal contractual), in cazurile in care nu s-au identificat alte posbilitati (concedii) de justitificare a absentelor impuse de noile planificari.

Federatia PUBLISIND este reprezentativa la nivelul asistentei sociale, totalizand peste 6000 de membri din acest sector. Angajatii din asistenta sociala sunt obligati prin ordonanta militara sa lucreze in ture si sa ramana in izolare preventiva timp de 14 zile in centre si alte 14 zile in continuare, la domiciliu. O sechestrare anti COVID-19 de 28 de zile, fara drept de replica sau de apel. Statul a decis, angajatii bugetari executa. Dar probabil se doreste si performanta, atunci cand stai cazat 14 zile langa o camera cu bolnavi de HIV sau persoane cu tulburari psihice, avand in minte totodata riscul de fi bagat in somaj tehnic sau de a ramane cu salariul injumatatit pe criterii de „solidaritate”, desi in 2009-2019, tot pe criterii de „solidaritate” salariile din privat au ramas neschimbate sau au crescut in timp ce bugetarii s-au obisnuit timp de un deceniu cu taieri de salarii sau eliminari de drepturi. Cine intreaba un astfel da salariat daca are copii minori in intretinere sau daca este parinte singur care mai are si afectiuni medicale grave, fara sa mai vorbim despre veniturile derizorii a caror ajustare prin aplicarea etapizata a legii-cadru devine practic un vis nerealizabil, un vis de decenta si normalitate, nicidecum de bunastare?

Selectam si reproducem doar una dintre semnalarile primite la nivelul federatiei pe aceasta linie, pentru se intelege mai bine contextul:La nivelul centrului s-a stabilit ca jumătate din personal sa fie cazat cu beneficiarii (bolnavi de HIV, probleme psihice severe), iar cealaltă jumătate de angajați sa  fie cazata într-o cabana din localitatea (editat). Programul angajaților este de 24 de ore munca cu 24 de ore libere. Problema semnalata de liderul de sindicat este următoarea: angajații cazați în centre vor sta în camerele beneficiarilor (paturi murdare de urina, risc de îmbolnăvire hepatita etc), plus ca beneficiarii care suferă de probleme psihice severe sunt deosebit de galagiosi, intra peste angajați în camere si au potential de pericol, iar grupurile sanitare sunt la comun!” 

Iar aceasta situatie dureaza 14 zile, dupa care angajatii sunt blocati la domiciliu inca pe atat. Si de ce? Pentru ca Romania nu are posibilitatea sa testeze personalul din centrele de asistenta sociala si protectia copilului? Pentru ca este posibil sa avem deja cazuri in sistem dar  nu avem cum sa testam salariatii. Prin urmare ce facem? Ii sechestram la  locul de munca in conditii improprii timp de 14 zile si asteptam sa apara (Doamne fereste!) simptome. Apoi se intervine; dar cum, cu o flota de izolete? Daca un salariat cantonat intr-un centru are COVID-19 si manifesta simptome la finalul lunii aprilie, ce se va intampla cu toti cei cazati in centrul respectiv, inclusiv cu salariatii? Carne de tun!? O masura perversa, sadica, care scoate in evidenta incapacitatea guvernantilor de a lua masuri corecte, de a investi in testare, de a-i verifica prioritar pe cei din prima linie, pe cei cu expunere maxima si cu risc de propagare exponentiala a virusului. In lipsa de altceva, ii incuiem in zonele de risc – scapa