Servicii sociale de calitate prin disponibilizări? PUBLISIND cere întâlnire la Guvern

Nr. 360/PUBLISIND/03.08.2023

Către,
Prim-ministrul României,
Domnul Ion-Marcel CIOLACU

În atenția Șefului Cancelariei prim-ministrului
Domnul Alexandru-Mihai GHIGIU,

Stimate domnule Prim-ministru,

Federația PUBLISIND, afiliată la Blocul Național Sindical, reprezentativă la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Județene și din sectoarele Municipiului București, conform sentinței civile 2/RZ/26.02.2021 a Tribunalului București, solicităm organizarea unei întâlniri în vederea discutării și identificării unor soluții pentru problemele din asistență socială.

Necorelările legislative, subfinanțatea cronică, salarizarea derizorie a personalului din familia ocupațională, lipsa normativelor de personal, resursele umane insuficiente, condițiile superficiale pentru autorizarea/acreditarea furnizorilor de servicii sociale, ineficiența mecanismelor de monitorizare și control a furnizorilor, absența unui mecanism de verificare a calității serviciilor, lipsa demarcației dintre servicii sociale și medicale, sunt doar câteva dintre problemele care necesită un dialog real cu partenerii sociali în vederea actualizării urgente a cadrului normativ aplicabil.

Ulterior evenimentelor mediatizate sub titlul „azilele groazei”, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului au decontat public în mod injust, disfuncționalități care ies din sfera lor de competență și implicit de vinovăție, întreaga familie ocupațională fiind stigmatizată fără drept de apel și cu ignorarea deficiențelor reale, complexe, ale sistemului în integralitatea sa. Același cadru normativ care stabilește libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale şi furnizorii de servicii sociale, obligă DGASPC-urile să contracteze furnizori de servicii sociale privați, prin sistemul de achizitii publice, cu condiționarea de împărțire pe loturi de maxim 50 locuri, în cazul persoanelor cu dizabilități „libere să-și aleagă”.

România face notă discordantă în Europa, continuând să oblige prin lege, instituțiile publice din sectorul asistență socială (singurul sector cu astfel de impuneri care nu se regăsesc în educație sau sănătate, de exemplu), să achiziționeze servicii de la furnizori privați, autorizați pe genunchi pe baza unor condiții de formă (simple hârtii depuse, urmând ca in 12 luni să se verifice în teren), pe care apoi, așa cum s-a dovedit, nu are capacitatea de a-i controla și nici de a le impune standarde de calitate corespunzătoare. Demersul de modificare legislativă necesară pentru eliminarea obligației de a achiziționa servicii sociale, a fost temporizat inexplicabil deși în mod evident precesul de contractare a acestor servicii este desuet.

Finanțarea celor două categorii de furnizori, atât publici cât și privați trebuie asigurată în mod judicios de la bugetul de stat, pe baza standardelor de cost, prin intermediul unei structuri existente sau care se poate înființa. În plus față de aspectele menționate, apreciem că direcțiile de acțiune pentru asigurarea calității serviciilor sociale furnizate sunt:

• stabilirea și aprobarea infrastructurii minime necesare;
• aprobarea standardelor detaliate actualizate (număr de paturi / număr de personal);
• aprobarea normativelor minime de personal (tipuri de beneficiari și activități / calificari, specializari);
• stabilirea capacității de furnizare servicii (public / privat);
• autorizarea furnizorilor privați pe baza unor criterii riguroase;
• oprimizarea și eficientizarea mecanismelor de control (monitorizare permanentă, nu vizite inopinate);
• stabilirea unor mecanisme de verificare a calității serviciilor;
• activități de formare profesională și de verificare a calificării personalului în raport cu tipurile de beneficiari;
• delimitarea serviciilor sociale de serviciile medicale si preluarea beneficiarilor care necesita strict servicii medicale, în sistemul de sănătate.

Totodată, Federația PUBLISIND ia act de măsurile de austeritate pregătite de Guvernul României, măsuri care includ disponibilizări de personal și eliminarea unor drepturi inclusiv pentru personalul din Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Este impus un raport maxim de 1:1 între numărul de salariați și numărul de asistați, fără a se preciza cu privire la categoriile de persoane asistate, această măsură fiind exact opusul demersurilor așteptate în scopul creșterii calității serviciilor.

Ca exemplu punctual, persoanele cu dizabilități de gradul 1 beneficiază de asistent personal la domiciliu dar acesta nu se poate ocupa și cu monitorizarea, cu plata salariilor, cu resursele umane și alte activități obligatorii pentru instituție. Un alt exemplu calibrat pe situația dintr-un anumit DGASPC indică efective de aproximativ 700 de angajați și 800 de asistenți personali/maternali. Cei 700 de angajați deservesc 40.000 de beneficiari (centre rezidențiale de zi din comunitate) în care se includ parinții care depun dosare pentru alocații, activități care impun un anumit număr de salariați. Ori din măsurile prevăzute în proiectul de OUG pregătit pentru adoptare, nu reiese exact cum se aplică raportul minim salariați/asistați la nivelul DGASPC-urilor.