Legislatia Uniunii Europene este abordata din doua perspective:

  • Legislatia primara
  • Legislatia secundara

Legislatia primara provine din tratate, pe cand legislatia secundara provine de la nivelul institutiilor Uniunii Europene, cele cinci instrumente juridice reprezentative fiind: regulamentele, directivele, deciziile, recomandarile si avizele.

Tratatele Uniunii Europene sunt acorduri intre tari membre ale UE, stabilind atat obiective ale Uniunii Europene, reguli sau modalitati de aplicare a deciziilor, precum si tipurile de colaborari si relationari intre UE si tarile membre.

Regulamentele sunt acte juridice cu directa aplicabilitate generala si obligatorie, in toate statele membre, de la data intrarii in vigoare.

Deciziile sunt de asemenea acte juridice cu caracter obligatoriu, de la data intrarii in vigoare, insa adresata strict destinatarilor numiti in ele, daca exista astfel de mentiuni specifice.

Directivele sunt obligatorii pentru absolut toate statele membre destinatare, urmandu-se un rezultat comun care trebuie atins, insa competenta privind modalitatea si forma in care trebuie aplicate, este lasata la nivel national.

Recomandarile si avizele, dupa cum ne indica si denumirea, nu au caracter obligatoriu.

Toate acele acte juridice Europene cu caracter obligatoriu, mentionate anterior (adica regulamentele, deciziile si directivele), sunt adoptate la nivelul Uniunii Europene prin proceduri legislative (adica procese decizionale la nivel European). Insa, ca in orice legislatie, locala, nationala, Europeana, exista si anumite exceptii – exista acte juridice denumite “acte delegate” si “acte de punere in aplicare”, care sunt adoptate de Comisia Europeana prin procedure diferite (conform prevederilor Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene).

https://www.mae.ro/
https://european-union.europa.eu/select-language?destination=/node/3
https://libguides.bodleian.ox.ac.uk/
https://eur-lex.europa.eu/browse/summaries.html