Resursele umane sunt nelipsite din orice instituție/business și sunt catalogate la unison drept cea mai importantă categorie de resurse. Resursa umană este singura capabilă să producă sau să reproducă absolut toate celelalte resurse necesare unei organizații și reprezintă așadar, atât intern, cât și extern față de beneficiari, exact imaginea organizației. Cel puțin teoretic și cel puțin pentru angajatorii care o înțeleg pe deplin și acționează în consecință.

Când vine vorba despre aparatul bugetar, sectoare întregi din administrația publică suferă din cauza deficitului acut de personal, din cauza lipsei de investiții în modernizarea sistemului public, susținute de angajați suprasolicitați, care lucrează adesea 12-14 ore pe zi fără a fi remunerați corespunzător.

Guvernul României anunță cu surle si tobe că urmărește eficientizarea și modernizarea structurilor administrative, eliminarea risipei și investiții în soluții tehnologice care să reducă volumul de muncă al angajaților, însă faptele spun altceva.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis pe data de 29 ianuarie că funcționarii publici care au o decizie de pensionare nu mai pot lucra în administrația publică, raporturile de serviciu încetând de drept chiar dacă au cerut suspendarea pensiei. Astfel, instanța supremă a decis că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei”.

Din dorința (pur declarativă) guvernanților de a tranforma administrația publică din România într-un sistem funcțional și corect, dar mergând pe aceeași linie prezentată mai sus, pe data de 7 martie 2025 a fost publicată o ordonanța de urgență a Guvernului, care stipulează:

Art. IV. — La articolul 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alin. (10), cu următorul cuprins:

„(10) Raportul de muncă al personalului contractual plătit din fonduri publice în conformitate cu prezenta lege, care îndeplinește condițiile de pensionare și pentru care a fost emisă decizia de pensionare, încetează de drept, în condițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă salariatul a solicitat suspendarea plății pensiei.”

Așadar, în primul trimestru al anului 2025, Guvernul României a restricținat drastic noile angajări, a trimis acasă funcționari publici și personal contractual cu experiență, iar acum își canalizează energia către reduceri de personal și disponibilizări. Fără studii de impact cu privire la eficiența măsurilor, fără o organizare prealabilă, fără consultarea organizațiilor sindicale.

Având în vedere toate aceste aspecte, rămânem cu întrebarea: ”Avem de-a face cu reforme pentru o administrație eficientă sau cu un exercițiu de imagine ieftin?

*Respect profesional

Echipa Federației PUBLISIND