Revenim la un subiect dureros și anume trecerea creșelor de la asistență socială la Ministerul Educației, ca unități de învățământ, „reformă” care până la acest moment are ca unic efect pierderea din unitățile respective a unui număr mare de salariați, care rămân fără locuri de muncă în plină criză economică. 

Federația PUBLISIND a cerut modificări ale normelor vechi care datează din 1999 dar si o perioadă de prorogare, de amânare a aplicării legii pana la ajustarea cadrului normativ. Dar nu există interes pentru prorogare, iar asta ne face să ne gândim mai atent la motivele pentru care nu se dorește o corectare armonioasă a situației.

Putem suspecta fie superficialitate, fie încă o strategie hazardată de a mai aerisi numărul de salariați din sistemul public fără să conteze impactul real asupra educației copiilor. Superficialitatea este mai puțin gravă dar înclinăm să suspectăm strategia.

Campanii electorale pe bandă, una mai disperată ca alta – având în centru un cuvânt cheie – reformă! Atunci când tuturor le merge prost ieși cu program care anunță reforme fără să mai conteze daca sunt în bine sau în rău. Această promisiune goală de conținut, încă păcălește. Luăm voturile apoi chiar trebuie sa fie dată o lege și de aici începe patinajul.

Au dat ordonanța fără sa stea mult pe gânduri. Apoi au modificat-o prin legea de adoptare. Dar nu s-au preocupat de dispoziții tranzitorii si nu au lăsat măcar o perioadă de adaptare a standardelor și de ajustare a cadrului normativ aplicabil. De mâine – executarea!

Reforme de dragul voturilor – reforme care fac mai mult rău decât bine. Pe aceasta componentă a educației timpurii Romania educată se arată mai degrabă un program prin care pare că vrem sa ne obișnuim copii cu greul de mici. Aruncă creșele la educație dar educația nu are norme calibrate pe creșe ci pe grădinițe, norme de altfel date mult înainte de legea educației naționale.

Mai întâi au scăzut cu 11 luni vârsta de la care se pot primi copii la creșă, iar asta înseamnă mult mai multi copii in grupa mica unde standardul impunea cel mai mare număr de adulți, apoi elimină standardul adult-copil și reduc personalul, lasă de forma un standard inutil pentru educator-puericultor, profesie pe cale de dispariție si diminuează salariile angajaților care mai rămân …

Ce rezultat avem în final? Mult mai mulți copii în grupa mică, per salariat mai prost plătit! Ce efect? Copii mai prost îngrijiți, siguranță diminuată, deci standarde de calitate scăzute – pentru serviciile oferite in creșe. Ne întoarcem la casele de copii? Cum poți avea grijă un singur adult de 20 de copii cu vârsta de câteva luni? Sigur ca standardele de personal încurcă daca vizezi în background și niște disponibilizări. Se dă vina pe vidul legislativ și pedalează înainte cu tupeu. Deocamdată dau afara apoi or vedea. Poate schimbă normele si-i angajează pe ai lor, nu știm… Pana atunci, de copii cine se ocupă? Si astfel „educam Romania”!?

Un reportaj EURONEWS pe tema creșelor, la care PUBLISIND a contribuit (click pe imagine):