Egalitatea dintre femei și bărbați reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, consacrat atât prin tratate, cât și printr-un ansamblu de directive care urmăresc să garanteze acces egal la muncă, remunerare echitabilă, protecție socială, siguranță la locul de muncă și un echilibru real între viața profesională și cea personală. De-a lungul timpului, aceste norme au contribuit la consolidarea drepturilor femeilor și la obligarea statelor membre să introducă măsuri concrete împotriva discriminării, în special în domeniile în care inegalitățile continuă să fie resimțite.
Principalele directive UE privind egalitatea femei-bărbați:
Muncă și remunerare
• Directiva 2006/54/CE – punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă
• Directiva 2010/41/UE – egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția femeilor care desfășoară activități independente, pe durata sarcinii și a maternității
Securitate socială
• Directiva 79/7/CEE – aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale
Sănătate și maternitate
• Directiva 92/85/CEE – măsuri menite să îmbunătățească siguranța și sănătatea la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează
Echilibru viață profesională-privată
• Directiva (UE) 2019/1158 – echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, care a abrogat vechea directivă privind concediul parental (2010/18/UE)
Context general
Toate acestea decurg din principiul egalității consacrat încă din 1957 în tratate (azi art. 157 TFUE – remunerație egală pentru muncă egală), completat de articolele 8, 19, 153 din TFUE.
Pe lângă directive, mai există și:
• Convenția de la Istanbul (a Consiliului Europei, nu UE) – privind combaterea violenței împotriva femeilor
• Strategia UE 2020-2025 privind egalitatea de gen – document de politică, nu directivă obligatorie
