Probabil cea mai lipsita de orizont teza in ultimii 7 ani, dar totusi de maxim si permanent interes pentru bugetari, este cea a sistemului unitar de salarizare. In 2009, inainte ca Emil Boc sa loveasca fara mila in salariile din sectorul public aplicand cel mai grav pay cut dintr-o Europă pravălită in criză (diminuari salariale de 25%), a fost conceputa momeala. Au scos pe piata prima lege unitara de salarizare (Legea 330/2009) urmata de o alta lege similara si chiar mai datatoare de sperante pentru cei cu salarii mici (Legea 284/2010), aceasta din urma inca aflata inca in vigoare, desi nu a fost niciodata aplicata (!).
Era evident ca intr-o perioada de criza nu poti implementa un sistem salarial care genereaza un impact suplimentar de 40 miliarde RON. Insa a fost pretextul care a justificat eliminarea tuturor actelor normative care stabileau salarii in zona bugetara anterior anului 2010 si care a plasat controlului intr-un singur punct. Am primit in schimb o singura lege care imediat dupa adoptare a fost suspendata pentru ca genera impact. Iar perioada tranzitorie a ajuns deja la 7 ani si suntem ferm convinsi ca va continua.
In 2015 s-a lucrat luni de zile la alta momeala, proiectul de lege unitara al Rovanei Plumb. Am fost tinuti ocupati, la fel ca in 2009-2010. Cand totul a fost gata, guvernul Ponta a predat, fara intentie, puterea tehnocratilor iar bugetarii au primit in loc de o noua lege care sa elimine inechitatile, o majorare de 10% livrata intre guverne, ca si paleativ pentru pacea sociala in anul tehnocrat 2016.
Cum, necum, guvernul Ciolos a reusit sa includa un ministru al muncii foarte interesant. Ar fi fost senzational daca si pe la Justitie sau alte ministere avea mana la fel de buna premierul. Dincolo de rezultatele greu de atins in termen scurt, Claudia-Ana Costea place sindicatelor. Poate putin cam prea mult, ceea ce o vulnerabilizeaza intr-o masura. A fost deja mustruluita pentru atitudinea cam sindicala. Deci ministrul tehnocrat al muncii a preluat fara fereala rolul de coordonator al unui nou proiect de salarizare, dar indiferent de intentii, chiar si pentru doamna Costea pare sa fie foarte greu de produs un rezultat finit.
Toate ministerele au avut intalniri dedicate, pe domenii, la care sindicatele au avut intrarea libera si s-au putut exprima. Pana acum, in loc de un proiect, apar ceva principii si multe amanari, Dupa ministere si federatii, discutiile au urcat in nivel de reprezentare iar grupul de dezbatere s-a restrans si au ramas in joc confederatiile. Totusi trec saptamanile si proiectul nu iese la lumina. Au penetrat scutul de mister doar cateva descrieri ale avantajelor si dezavantajelor fiecarei variante de salarizare precum si succinte studii de impact. Acestea din urma ne ajuta mult sa punem concluzii mai rapid.
Noi credem ca in cele din urma tehnocratii vor scoate cumva un proiect si chiar il vor livra parlamentului insa nu credem neam in adoptarea si aplicarea unei noi legi, in 2016-2017. Urmatorul guvern va prelua stafeta si totul se reia. Atasam in premiera doua documente PUBLISIND (click pe linkuri) care incadreaza perfect situatia si stadiul si sunt rezultatul concret al activitatii de pana acum in cadrul grupurilor de lucru. Pe baza acestor documente urmeaza adoptarea unei decizii politice pentru trecerea la etapele urmatoare, respectiv finalizarea si apoi sustinerea proiectului de guvern.
