E oficial! Asistenții personali nu pot beneficia de sporul de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a tranșat la începutul săptămânii o problemă pentru care sindicatele au insistat în repetate rânduri să fie rezolvată, deoarece reprezintă o inechitate. Dacă în practică se conturaseră patru opinii diferite în ceea ce privește aplicarea legii în cazul asistenților personali, noi am fost consecvenți în opinia că acest spor trebuie acordat, fără echivoc, asistenților personali ai persoanelor cu handicap și ne menținem poziția de dezaprobare a pretextului că nu pot fi evaluate condițiile de muncă în cazul îngrijirii persoanelor cu handicap la domiciliu, și nu într-o instituție publică.

Soluția completului pentru soluționarea recursurilor în interesul legii este următoarea:

Prin Decizia nr. 23/2023, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba-Iulia şi, în consecinţă:

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 448/2006 şi a prevederilor Anexei nr. 9 pct. IV lit. A, subpunctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabileşte că asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.

Concret, Legea nr. 448/2006, stabilește că ”pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are dreptul la un salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Legea salarizării bugetare); asistentul personal profesionist însă are dreptul și la un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică şi condiţii de muncă deosebite în care îşi desfăşoară activitatea, un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie cel puţin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat, precum și un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.”

Însă, potrivit Anexei din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal și a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut pentru angajații din sănătate, pentru precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia (HG nr. 153/2018, „un spor de 15% din salariul de bază este acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în: 1. servicii de intervenţie în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicţii, victime ale violenţei în familie, victime ale dezastrelor naturale etc sau 2. în servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilităţi şi pentru persoane vârstnice”.

Înainte de decizia recentă a ÎCCJ, existau mai multe interpretări legale cu privire la acordarea sporului de 15% pentru asistenții personali. Unii judecători erau de părere că asistenții pot beneficia de sporul de condiții periculoase sau vătămătoare dau îndeplineau, în același timp două condiții: dacă erau angajați ai unei unități de asistență socială sau ai unui centru care să aibă ca obiect activitatea de prestare de servicii de îngrijire la domiciliu pentru cei cu dizabilități și dacă existau buletine de determinare/expertizare a locului de muncă, documente în cuprinsul cărora să se ateste existența condițiilor periculoase sau vătămătoare, având la bază criterii și factori stipulați în regulamentul-cadru.

Alți judecători au considerat că asistenții sunt îndreptățiți să primească sporul de 15% fără ca acodarea acestui spor să fie condiționată de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă, cu precizarea că, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriu domiciliu, opinie pe care am susținut-o și noi în repetate rânduri.

Regăseam în practică o a treia opinie, conform căreia asistentul personal nu poate beneficia de sporul de 15% întrucât nu are calitatea de asistent personal profesionist.

Și, în fine, exista și opinia că acordarea acestui spor ar trebui lăsată la latitudinea angajatorului.

Foarte important de precizat, însă, trebuie făcută distincția între cele două tipuri de asistent personal, așa cum stabilește Legea nr. 448/2006. Avem, pe de o parte, asistentul personal al persoanei cu handicap grav și pe de altă parte, asistentul personal profesionist. Conform legii, asistentul personal al persoanei cu handicap grav este persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap; iar asistentul personal profesionist este persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condiţiile precizate de lege.

Decizia ÎCCJ privește doar cazul asistentului personal al persoanei cu handicap grav, nu și cel al asistentului personal profesionist.

Așteptăm cu mare interes motivarea instanței, pentru a afla clar ce a stat la baza deciziei, cu care nu putem fi de acord, în mod evident.