Declaratie Marian Emilian – presedinte executiv PUBLISIND
V-ar conveni, stimaţi cititori, ca având aceeaşi funcţie cu colegii dumneavoastră de muncă şi efectuând aceleaşi activităţi, să fiţi plătiţi mai puţin decât ei? Sunt convins că aţi fi indignat şi v-aţi considera profund nedreptăţit. Iar dacă aţi afla că angajatorul vă discriminează cu bună ştiinţă, încălcând legile ţării şi hotărârile instanţelor de judecată, cu certitudine v-aţi revolta.

Ei, bine, cam aşa stau lucrurile în Ministerul Finanţelor Publice, mai exact la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Schimbările operate, de-a lungul anilor, în structura şi sistemul de salarizare al instituţiei au dus la apariţia unor grave anomalii. „Sunt numeroase cazurile în care funcţionarii încadraţi pe aceeaşi funcţie, care lucrează în acelaşi birou şi fac exact aceeaşi muncă, au salarii diferite”, a declarat, pentru cotidianul „Cuget Liber”, Emilian Marian, preşedintele executiv al Federaţiei Publisind, care deţine şi preşedinţia Sindicatului Funcţionarilor Publici din Finanţele Publice Constanţa.
Pentru eliminarea acestei discriminări şi a multor altor anomalii, pe data de 3 aprilie 2015, Parlamentul a adoptat Legea nr. 71 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. La artico-lul 1 (1), actul normativ prevede că: „personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalalte instituţii şi autorităţi publice (…), care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie, grad, treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.
Legea trebuia aplicată începând cu data de 1 mai 2015, dar şefii ANAF (aceiaşi care le cer contribuabililor să respecte Codul fiscal şi multe alte acte normative privind taxele şi impozitele) nici n-au vrut să audă, astfel că tensiunile sociale din instituţie s-au acutizat.
Astfel că, din cauza creşterii tensiunilor din sistem, în decembrie 2015, Guvernul Cioloş a fost nevoit să adopte OUG nr. 57 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, care a fost modificat mai apoi prin OUG 43 din 31 august 2016.
Aceasta din urmă stabileşte clar faptul că: „Începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază (indemnizaţiilor de încadrare), aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază, indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”
Şi de această dată, conducerea Fiscului s-a făcut că plouă, iar când angajaţii şi sindicatele au început să-şi arate nemulţumirea, a adoptat tactica tergiversării.
Pe data de 4 octombrie 2016, la două luni de când actul normativ ar fi trebuit să fie aplicat, Dragoş Doroş, preşedintele ANAF, a scris Ministerului Muncii, cerându-i lămuriri privind aplicarea OUG nr. 57/2015 cu modificările ulterioare. După alte şapte zile, Iolanda Mihaela Stăniloiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, i-a răspuns printr-o adresă, în care îi explică, băbeşte, ca la copiii de clasa întâi, ce se înţelege prin sintagmele „îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, „instituţie sau autoritate publică” şi faptul că ANAF, în calitate de ordonator de credite, are responsabilitatea stabilirii şi acordării drepturilor salariale conform legii.
De bună seamă şi aceste explicaţii au fost de neînţeles pentru conducerea ANAF, din moment ce nu a trecut la eliminarea discriminărilor salariale, cum prevede legea. Indignaţi şi scârbiţi, salariaţii şi sindicatele finaţiştilor s-au decis să ceară ajutorul instanţelor de judecată.
Federaţia Publisind s-a adresat Justiţei solicitând eliminarea discriminărilor salariale, retroactiv, începând cu data de 1 mai 2015, aşa cum prevede Legea nr. 71. Aduce în sprijinul cererii sale nu doar prevederile actului normativ, ci şi hotărârea din 26 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din dosarul nr. 1733/1/2016.
Sunt convins că miile de salariaţi ai ANAF care vor acţiona în judecată instituţia vor avea câştig de cauză. Legea şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt de partea lor.
Singurii care au de pierdut de pe urma acestui conflict sunt contribuabilii. Ei sunt de două ori afectaţi. Contribuabilii suportă consecinţele când funcţionarii ANAF muncesc fără tragere de inimă şi superficial, din cauza sistemului de salarizare discriminatoriu. Nu-i de mirare că plătitorii de taxe şi impozite sunt deseori nemulţumiţi de prestaţiile Fiscului.
În al doilea rând, contribuabilii sunt cei ce vor suporta din propriile buzunare cheltuielile de judecată ale ANAF cu proprii salariaţi. În loc ca banii să ajungă la şcoli, spitale, sport, cercetare ştiinţifică şi cultură, vor fi irosiţi în sutele şi miile de procese ale ANAF. Sistemul judiciar, care şi aşa este supraîncărcat din cauza sutelor de mii de procese cu statul, va fi şi mai mult solicitat, dar tot pe banii şi timpul contribuabililor. Nu e cinstit ca aceste costuri să fie suportate de ei. Nota de plată ar trebui să fie achitată de şefii ANAF, din propriile buzunare.
Scandalul e cât ţara de mare, dar premierul Dacian Cioloş şi guvernul său se prefac a nu observa încălcarea crasă a legilor ţării de c