Incepem cu o definitie rigida, a Cofederatiei Sindicatelor Europene (etuc.org) si anume: „dialogul social este procesul de negociere prin care diferiti actori din societate (sau parteneri sociali), ajung la un acord pentru a lucra impreuna la politici si activitati. Dialogul social are loc la nivel national si sectorial, precum si la nivel European. Mai departe, dialogul social bipartit reuneste angajatii si angajatorii, in timp ce dialogul social tripartit implica si reprezentanti ai Guvernului sau ai Uniunii Europene”.
Organizatia Internationala a Muncii il defineste ca incluzand toate tipurile de negocieri, consultari sau pur si simplu schimb de informatii intre reprezentanti ai guvernelor, ai angajatorilor si angajatilor, cu privire la aspecte de interes comun legate de politica economica si sociala. Poate exista ca un proces tripartit, cu Guvernul ca parte oficiala a dialogului, sau poate consta in relatii bipartite, doar intre sindicate si organizatii patronale, cu sau fara implicarea indirecta a Guvernului. Procesele de dialog social pot fi atat informale, cat si institutionalizate, adesea adoptand o combinatie a celor doua. Poate avea loc la nivel national, regional sau la nivel de organizatie / intreprindere.
Daca incercam insa, sa gasim o definitie simplista, cu termeni banali, dialogul social este o discutie deschisa, un schimb de opinii, un proces de consultare sau negociere, pe aspecte sociale si legate de munca. Dialogul social cuprinde o varietate amplă de aspecte sociale și legate de muncă și implică uneori autoritățile publice. La nivelul Uniunii Europene, dialogul social a fost lansat in anul 1985 de catre presedintele Comisiei Europene de la acea data, Delor la Val Duchesse. Dezvoltarea, imbunatatirea, promovarea si implementarea dialogului social sunt caracteristici fundamentele ale modelului social European, intrucat rolul acestora este esential in promovarea competitivitatii si a echitatii in imbunatatirea prosperitatii economice si a bunastarii sociale. Retinem faptul ca dialogul social Europeana completeaza dialogul social care are loc la nivel national.
La modul general, dialogul social este o componenta fundamentala modelului social European, permitand partenerilor sociali dupa cum am scris mai sus (reprezentanti ai angajatorului, respectiv ai angajatilor), sa contribuie activ, inclusiv prin acorduri formale, la conceperea unei politici Europene sociale si a ocuparii fortei de munca.
Scriam mai sus faptul ca dialogul social este o componenta de baza a modelului social European. Insa ce este acest model? Ce reprezinta? Este un document sau este o… cultura? Modelul Social European, este o denumire generica, reprezentand experienta Europeana variata legata de promovarea simultana a cresterii economice sustenabile si a coeziunii sociale. Modelul Social European este in acelasi timp si un concept normativ oarecum difuz, cu abordari si perspective diferite. Expresia este folosita pentru a descrie o viziune comuna pe care statele Uniunii Europene o detin asupra unui model societal care combina cresterea economica cu standarde ridicate de viata si conditii de munca cat mai decente. Realitatea insa, este alta. Statele Europene nu folosesc toate acelasi model social, insa statele care aplica programe sociale in Europa au anumite caracteristici comune: rate de somaj mai scazute, protectie sociala pentru cetateni, incluziune sociala si democratie.
Unde gasim acest Model Social European?
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si Dreptul European al Muncii au stabilit bazele legitimitatii modelului Social European. Cumva, aceste documente cuprind idealurile care stau la baza Uniunii Europene: valori universale precum demnitatea umana, libertatea, egalitatea si solidaritatea, creand un spatiu de libertate, securitate si justitie pentru cetateni, bazat pe principiile democratiei si ale statului de drept (subiecte pe care le vom aborda in articolele viitoare mai in detaliu). Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, este impartita in 6 rubrici esentiale: demnitate, libertati, egalitate, solidaritate, drepturile cetatenilor si justitie. In afara acestor drepturi fundamentale, documentul mai vizeaza si drepturi fundamentale ale asa zisei „a treia generatie”, depasind domeniile civil si social: protectia datelor, garantii privind bioetica si administrarea transparenta.
Romania, la presiunea institutiilor internationale, in anul 2011 adopta un nou Cod al Muncii si o noua Lege a Dialogului Social, prin care se promitea o piata a muncii mai flexibila, coroborata cu Directivele Europene si menita sa atraga investitorii straini, insa cu pretul echilibrului dintre o economie performanta si protejarea populatiei, fara a mentine o coeziune sociala. Au existat numeroase modificari, de la concediere, contracte de munca, timp de munca si de odihna etc.. Spre exemplu, au fost eliminate contractele colective la nivel national, iar negocierea colectiva nu mai poate fi abordata de orcine, ci depinde de numarul de angajati reprezentati de organizatiile sindicale semnatare, iar negocierea salariilor de baza, a cresterilor salariale si a altor drepturi acordate prin lege personalului din sectorul public, se realizeaza in limitele precizate de lege, nemaiputand face obiectul niciunei negocieri.
Dialogul social in Romania va face insa obiectul altui articol viitor. Revenim.
De interes:
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – vizualizare
Legea nr. 1 / 2016 pentru modificarea si completarea legii dialogului social nr. 62/2011 – vizualizare
Bibliografie:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012P/TXT&from=PT
