Fiecare angajat al Uniunii Europene are niste minime drepturi, care se refera la sanatatea si securitatea in munca, sanse egale intre femei si barbati, protectie impotriva discriminarii, legislatia muncii. Mai departe, fiecare stat membru trebuie sa se asigure de faptul ca legislatia nationala a tarii respecta aceste prevederi ale legilor Uniunii Europene privind relatiile de munca (asa cunoscutele directive). Ca sa ne familiarizam cu termenii, directiva este un instrument juridic prevazut in Tratatul Uniunii Europene, fiind obligatorie in toate elementele sale pentru statele membre, responsabile sa o transpuna in legislatia nationala intr-un termen bine stabilit.
Daca vrem sa fortam o definitie cat mai scurta: „Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate statele membre. Fiecare dintre ele are însă libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit.”
Insa de foarte multe ori, legislatia Uniunii Europene este transpusa cu multa intarziere la nivel national, depasind termenul limita prevazut. Efectele sunt evidente – cetatenii si organizatiile/intreprinderile nu pot beneficia de avantajele legilor, aducand nesiguranta legata de aplicarea normelor si bineinteles aducand efecte negative bunului mers al pietei interne a UE. La nivel national, pana la termenul limita privind transpunerea legislatiei, fiecare tara trebuie sa transmita Comisiei situatia masurilor nationale puse in aplicare, in care sa fie incluse dispozitiile directivei in legislatia lor.
Din pacate insa, la nivelul Uniunii Europene exista numeroase state care amana sau intarziere transpunerea normelor UE, privandu-si astfel cetatenii si organizatiile/intreprinderile de beneficiile acestor norme, formand fara indoiala incertitudine cu privire la regulile aplicate, aducand efecte negative in functionarea pietei interne a UE. Orice Directiva Europeana prevede un termen de transpunere; pana la data prevazuta, fiecare stat membru trebuie sa transmita Comisiei Europene textul masurilor nationale de transpunere, integrand dispozitiile directivei in legislatia nationala.
Despre directiva propriu-zis, mentionam faptul ca textul unui proiect de directiva (supus ca in cele mai multe situatii, procesului de codecizie), este pregatit de Comisia Europeana dupa consultarea expertilor proprii, dar si a expertilor nationali. Ulterior, acest proiect este prezentat initial Parlamentului si Consiliului European, format din ministri relevanti ai guvernelor membre, pentru evaluare si comentarii, abia ulterior pentru aprobare sau respingere.
Ar mai fi important de mentionat faptul ca temeiul juridic pentru adoptarea Directivelor Europene este prevazut de articolul nr. 288 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (anterior articolul nr. 249).
Bibliografie:
https://osha.europa.eu/ro/safety-and-health-legislation/european-directives
https://eur-lex.europa.eu/collection/eu-law/treaties/treaties-force.html
