Piața muncii Europene nu se rezumă la angajați și angajatori, deși așa dă impresia de cele mai multe ori. O parte semnificativă și relevantă a economiei este susținută de lucrători independenți — mici întreprinzători, liber-profesioniști, fermieri — și, de multe ori, de soții sau partenerii lor de viață, care contribuie activ la afacerea de familie fără a avea însă statut de angajat. Pentru această categorie, Uniunea Europeană a adoptat un instrument legislativ dedicat: Directiva 2010/41/UE.
Directiva a fost adoptată la 7 iulie 2010 de către Parlamentul European și Consiliu, abrogând vechea Directivă 86/613/CEE, considerată depășită și insuficient de eficientă în protejarea soților care lucrează alături de partenerii lor independenți. Noul act completează arhitectura legislativă a egalității de gen construită deja prin Directiva 2006/54/CE, extinzând principiul tratamentului egal dincolo de relațiile clasice de angajare.
Pentru cine este?
Directiva are în vizor două categorii de persoane:
- lucrătorii independenți — persoane fizice autorizate, întreprinzători, profesioniști care desfășoară o activitate pe cont propriu;
- soții, soțiile sau partenerii de viață ai acestora, atunci când participă în mod obișnuit la activitatea întreprinderii familiale, fără a fi nici angajați, nici asociați în sensul legal al termenului.
Important de menționat este faptul că a doua categorie era, până la adoptarea directivei, una dintre cele mai vulnerabile din punct de vedere al protecției sociale — muncă reală, adesea esențială pentru afacere, dar fără recunoaștere formală.
Care sunt obligațiile statelor membre?
- Constituirea de societăți între soți sau parteneri. Statele membre trebuie să se asigure că, atunci când dreptul intern recunoaște soții sau partenerii de viață, condițiile de constituire a unei societăți între aceștia nu sunt mai restrictive decât cele aplicabile oricăror alte persoane. Practic, o asociere de afaceri între parteneri de viață nu poate fi tratată mai dezavantajos doar din cauza relației dintre ei.
- Acces la protecție socială. Acolo unde un stat membru are deja un sistem de protecție socială pentru lucrătorii independenți, acesta trebuie extins astfel încât soțiile, soții și partenerii de viață care lucrează efectiv în afacere să beneficieze de o protecție comparabilă — un pas important spre recunoașterea muncii lor ca fiind reală și demnă de acoperire socială.
- Măsuri pozitive, la alegerea statelor. Directiva lasă loc de manevră: statele membre pot menține sau introduce măsuri specifice, în temeiul articolului 157 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a sprijini concret egalitatea deplină în viața profesională — de exemplu, programe dedicate promovării antreprenoriatului feminin.
De ce contează?
Dincolo de tehnicalitățile juridice, Directiva 2010/41/UE recunoaște o realitate economică simplă: multe afaceri mici funcționează ca proiecte de familie, iar munca depusă de partenerul care nu apare oficial pe actele firmei nu este mai puțin reală sau mai puțin valoroasă. Prin acest act, Uniunea Europeană a încercat să transforme o contribuție adesea invizibilă într-un drept protejat legal.
