Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și ocupare, adoptată la 5 iulie 2006, reprezintă unul dintre pilonii legislației europene privind egalitatea de gen în domeniul muncii. Este cunoscută adesea drept „directiva de refacere” (recast directive), pentru că unifică și înlocuiește mai multe acte normative anterioare: Directiva 76/207/CEE privind accesul la angajare, Directiva 75/117/CEE privind egalitatea de remunerare și Directiva 86/378/CEE privind schemele profesionale de securitate socială. Scopul acestei consolidări a fost simplificarea cadrului legal și eliminarea suprapunerilor și inconsecvențelor acumulate de-a lungul anilor.
APLICARE
Directiva reglementează patru mari zone tematice:
• accesul la angajare, promovare și formare profesională;
• condițiile de muncă, inclusiv remunerarea;
• schemele profesionale de securitate socială;
• procedurile de aplicare a principiului egalității de tratament.
Practic, ea acoperă întregul parcurs profesional al unei persoane, de la recrutare până la pensionare, inclusiv aspectele legate de concediere.
DEFINIRE
Un element esențial al directivei este clarificarea conceptuală a formelor de discriminare. Textul distinge între discriminarea directă — tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane din cauza sexului său — și discriminarea indirectă, adică o practică sau un criteriu aparent neutru care dezavantajează în mod disproporționat persoanele de un anumit sex, fără o justificare obiectivă legată de un scop legitim.
De asemenea, directiva introduce hărțuirea și hărțuirea sexuală ca forme distincte de discriminare bazată pe sex. Aceasta înseamnă că orice comportament nedorit, cu conotație sexuală sau legat de sexul persoanei, care are ca scop sau efect afectarea demnității acesteia și crearea unui mediu ostil, este considerat discriminare în sensul legii europene. Este interzisă și instigarea la discriminare, adică orice instrucțiune dată unei persoane de a discrimina pe criterii de sex.
Pe scurt, să tragem câteva concluzii privitoare la prevederile directivei.
1. Egalitatea de remunerare
• Eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex în privința tuturor elementelor și condițiilor de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală
• Sistemele de clasificare profesională folosite pentru stabilirea salariilor trebuie să se bazeze pe criterii comune pentru femei și bărbați, fără discriminare de gen
2. Egalitatea de tratament în schemele profesionale de securitate socială
• Interzicerea discriminării directe sau indirecte pe criterii de sex în schemele profesionale de pensii, invaliditate, accidente de muncă și boli profesionale
• Domeniul de aplicare personal: lucrători (inclusiv independenți), persoane a căror activitate este întreruptă din motive de boală, maternitate, accident sau șomaj involuntar, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și pensionari sau lucrători invalizi
• Interzicerea utilizării stării civile sau familiale ca factor de calcul al contribuțiilor sau prestațiilor
• Posibilitatea stabilirii unor vârste diferite de pensionare (derogare limitată)
• Reguli privind calculul contribuțiilor angajatorului și nivelul prestațiilor pentru lucrătorii cu întreruperi de carieră (maternitate, concedii parentale)
• Aplicarea principiului și la lucrătorii independenți
3. Egalitatea de tratament privind accesul la angajare, formare profesională, promovare și condiții de muncă
• Interzicerea discriminării în: condițiile de acces la angajare (inclusiv criteriile de selecție), accesul la toate tipurile și nivelurile de orientare și formare profesională, condițiile de angajare și de muncă (inclusiv concedierea), afilierea și implicarea în organizații sindicale sau patronale
• Excepție: cerințele profesionale esențiale și determinante pot justifica un tratament diferențiat, dacă obiectivul e legitim și cerința proporțională
• Dreptul femeii aflate în concediu de maternitate de a reveni la același post sau la unul echivalent, în condiții nu mai puțin favorabile, și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă survenită în absența sa
• Recunoașterea drepturilor la concediu de paternitate și/sau adopție, acolo unde statele membre le recunosc, cu protecție similară împotriva concedierii
4. Dispoziții orizontale
• Apărarea drepturilor: acces la proceduri judiciare și/sau administrative, inclusiv proceduri de conciliere, disponibile chiar și după încetarea raportului de muncă în care se presupune că a avut loc discriminarea
• Despăgubiri: dreptul la o reparație sau despăgubire reală și efectivă, fără plafon maxim stabilit în prealabil
• Sarcina probei: inversarea sarcinii probei — odată prezentate fapte care sugerează discriminare, pârâtul trebuie să dovedească inexistența încălcării
• Organisme de promovare a egalității: desemnarea unor organisme naționale responsabile cu asistența victimelor, studii independente, rapoarte și recomandări
• Dialogul social: implicarea partenerilor sociali (sindicate, patronate) în promovarea egalității prin negocieri colective, coduri de conduită, cercetare
• Dialogul cu organizațiile neguvernamentale active în domeniu
• Protecția împotriva victimizării: protejarea angajaților de tratamente ostile ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție privind egalitatea
• Sancțiuni: obligația statelor membre de a prevedea sancțiuni efective, proporționale și disuasive
• Prevenirea discriminării: încurajarea angajatorilor să adopte măsuri preventive, inclusiv împotriva hărțuirii sexuale
• Cerințe minime: directiva stabilește un standard minim, statele membre pot menține sau introduce dispoziții mai favorabile
• Integrarea perspectivei de gen (gender mainstreaming) în toate politicile și activitățile relevante
• Diseminarea informației: obligația de a aduce la cunoștința publicului dispozițiile directivei, prin toate mijloacele adecvate
Aici puteți citi întreaga directivă, varianta în limba română – download.
