Când vine vorba despre bugetul public, coaliția de guvernare ne repetă obsesiv că „nu sunt bani”. Dar adevărul crud este că nu lipsa banilor e problema, ci modul în care statul refuză să-și respecte propriile legi. Un exemplu strigător la cer: tranșele aferente diferențelor salariale câștigate în instanță de angajații Direcțiilor Județene de Mediu.
Hotărârile judecătorești definitive, pe care orice cetățean este obligat să le respecte, au devenit opționale pentru ordonatorii de credite. Plata sumelor datorate a fost amânată în 2024, ignorată în bugetul pe 2025 și riscă să fie din nou „uitată” la rectificarea bugetară din septembrie. Problema? Legea nu lasă loc de interpretare: OG nr. 22/2002 obligă instituțiile publice să aloce fonduri pentru executarea titlurilor executorii.
Ce se întâmplă când statul nu plătește? Exact ceea ce s-ar întâmpla cu orice debitor care își bate joc de creditori: executări silite, penalități, dobânzi legale și actualizări cu indicele inflației. Toate acestea duc la costuri suplimentare, estimate la peste 10% în plus față de sumele inițiale. Practic, statul „economisește” azi pentru a plăti mai mult mâine, cu vârf și îndesat, direct din buzunarul contribuabilului.
Este paradoxal să invoci lipsa de fonduri, dar să alegi deliberat varianta care scumpește nota de plată. Și mai grav, lipsa de responsabilitate riscă să blocheze instituțiile publice: sechestrarea bunurilor, vânzarea echipamentelor, imposibilitatea de a desfășura activitățile de bază. Cum să vorbești de protecția mediului sau de digitalizare când instituția însăși rămâne fără infrastructură?
Ironia maximă vine din faptul că vicepremierul Tánczos Barna declară public că la rectificare nu vor fi alocate sume suplimentare ministerelor. Traducere: fiecare să se descurce cum poate. Dar ce faci cu obligațiile legale deja asumate, confirmate prin hotărâri judecătorești definitive? Statul își tratează propriii angajați ca pe niște creditori de mâna a doua, deși le recunoaște datoriile prin instanță.
Când privații nu plătesc salariile, statul sare imediat cu ANAF, inspecții și amenzi. Când statul însuși nu plătește, pasează problema de la un an la altul, crescând gaura din buget și punând instituțiile în genunchi. Asta nu mai e doar incompetență, ci un atentat direct la credibilitatea și sustenabilitatea finanțelor publice.
Stimați conducători ai Ministerului Mediului și ai ANMAP, dacă ar exista un premiu pentru reciclarea promisiunilor expirate, cu siguranță ați fi pe podium. Le refolosiți an după an, ca pe PET-urile aruncate în pădure, până devin plasticele toxice ale finanțelor publice.
Federația PUBLISIND trage un semnal de alarmă: când statul ignoră legea, nu doar salariații pierd, ci și bugetul. Iar asta, în plină criză economică și socială, este cea mai scumpă formă de prostie administrativă.
Adresa înaintată Ministerului Mediului și ANMAP: Adresa 396 PUBLISIND – Ministerul Mediului
Echipa Federației PUBLISIND
