Cu aerul omului chibzuit și responsabil, premierul Bolojan ne anunță că este nevoie iminentă de reformă. Că suntem în deficit, că își asumă răspunderea într-o perioadă grea, iar noi nu îl înțelegem.

Nu înțelegem de ce mai are nevoie să îl înțelegem, atât timp cât CCR legitimează ideea că Guvernul poate modifica unilateral contractele de muncă, fără dialog, fără renegocieri și fără respect față de salariat.

Sub umbrela ”reformei” imperios necesară, Guvernul Bolojan a mimat dialogul și consultarea cu partenerii sociali și, cu aura unui veritabil cavaler teuton, a pornit canonada discursurilor tehnocrate cu iz cinic.

Deși înțelegem necesitatea restabilirii echilibrelor macroeconomice, nu suntem de acord cu modul în care Guvernul intenționează să pregătească și să implementeze reforma. Nu suntem de acord cu tonul, nici cu politica ”pumnului în gură” și nici cu adâncirea faliei deja existentă în societatea românească.

În realitate, planul de tăieri al Guvernului României urmează să aibă consecințe deosebite asupra nivelului de trai, afectând angajații, pensionarii, elevii și studenții, antreprenorii și întreaga societate în ansamblu, prin creșterea prețurilor de consum. În tot acest timp clientela politică rămâne de neclintit.

Pravila campaniilor electorale care anunța eliminarea sinecurilor, reducerea bugetelor pentru partide, măsuri punctuale pentru veniturile exagerate ale clientelei politice care ocupă funcții publice a fost scrisă cu cerneală simpatică.

Astfel, prima ”subreformă”, apărută imediat după obținerea votului de investitură: ”scăderea” numărului de vicepremieri de la 3 la 5, cu întreg aparatul sinecurist aferent unor înalți demnitari, reușind astfel să bată recordul primului guvern al României post-decembriste.

Deși înainte de începerea negocierilor pentru formarea Guvernului se plăsmuia un aparat bugetar mai suplu, Ilie fie nu a acceptat titlul de soacră cu 3 nurori, fie a lipsit de la ora de meditații la matematică organizată la Cotroceni.

Așadar, a împărțit câte un post de vicepremier fiecărui partid din coaliție și, ca să nu ”bată la ochi” a mai desemnat și un apolitic. Fiecare dintre aceștia încasează brut 24.610 lei la care se adaugă salariile clientelei abonate, secretare, șoferi, combustibil, dar și alte cheltuieli forfetare decontate integral precum mese și diurne.

Între timp, Bolojan vorbește despre „măsuri de restabilire al bunului-simţ în administrație”, iar clientela politică trăiește ca-n sânul lui Avraam.