Mitingul BNS din 6 aprilie a reprezentat un semnal cert că gradul de suportabilitate a modului în care suntem tratați ca salariați și-a cam atins limitele. Publisind a arătat încă o dată că determinarea cu care apără interesele membrilor nu are de asemenea limite. Tot în 6 aprilie, dialogul cu responsabilii politici l-am avut tot în stradă, ministrul Budăi fiind în postura de a explica de la microfon modul în care partidul său și cei din alianță vor trata dialogul cu sindicatele. La scurt timp după organizarea fermă a BNS în stradă, președintelui BNS, Dumitru Costin, i-a fost înaintată din partea Ministerului Muncii o adresă prin care a fost informat că este invitat la o întâlnire pentru a discuta și identifica soluții viabile pentru salariații din România:

Plnul de măsuri vehiculat și prezentat într-un final într-un cadru epopeic de cei trei lideri ai coaliției, a fost dezvoltat ca urmare a necesității adoptării unor soluții de sprijin pentru salariați și întreprinzători. Cât de eficient va fi și câtă pondere va avea în ameliorarea situației economice a fiecărui român rămâne de văzut. În esență, dacă ne raportăm la modul în care s-au ales soluțiile de sprijin, constatăm că, în calitate de salariați, simțim practica asta politică ca pe o pomană. Salariații din România nu trăiesc din gesturi de milă politică, salariații din România trebuie să trăiască cu un salariu decent.

Blocul Național Sindical a înaintat o serie de propuneri însoțite de argumente, propuneri care sunt regăsite și în Planul de măsuri al Guvernului:

Propuneri (principii politice/directii de investitie) facute pe marginea planului de masuri, in cadrul BNS (Marin Florian – Presedinte FSLR)

1. Reducerea fiscalității pe muncă concomitent cu creșterea fiscalității pe resurse si utilizarea acestora.
2. Atasarea de clauze sociale schemelor de ajutor de stat prevazute in planul lansat de PSD – mentinerea locurilor de muncă. mentinerea istoricului salariatului ( proiectie procentuala) de dinainte de pandemie.
3. Stabilire cadru juridic pentru lansarea de obligatiuni sociale – institutii publice sau companii private.
4. Stabilire cote minime de achizitii publice verzi si sociale, atat din bani publici cat si din fonduri europene.
5. Subventionarea accesului la apa si la ingrasaminte pentru agricultura de subzistenta si semisubzistenta.
6. Concentrarea investițiilor viitoare finanțate din fondurile europene structurale și de investiții pe micul producător prin limitarea principiului competitiei.
7. Realizare Hub-uri de colectare/procesare/reciclare.
8. Integrarea principiilor shared economy la nivelul lanțului de produs.
9. Subvenționarea cheltuielilor cu certificarea de calitate.
10. Transparentizarea relațiilor dintre actorii lanțului de produs.
11. Gestionarea eficientă a practicilor neloiale prin realizarea de abordari de tip due diligence.
12. Abordarea principiului teritorialitarii in distributia masurilor din plan.
13. Limitarea principiului competitiei in schemele de ajutor de stat in stransa colaborare cu principiul sectorialitatii.
14. Stabilire criterii pentru produse realizate conform abordarii de tip Eco si social design.
15. Introducere pasaport social pentru produsele industriale si de larg consum.
16. Integrarea in masurile din plan a principiului de responsabilitate sociale extinsa a producatorului, criteriile sociale fiind parte integranta..
17. Dezvoltare pacte sociale sectoriale – ptr pregatire, atragere si integrare.